Biografie

Născută într-o familie săracă, se mută cu fratele său în București după absolvirea celor patru clase primare. În 1937 intră în rândurile Partidului Comunist Român, unde-l va întâlni pe Nicolae Ceaușescu în 1939.

Cei doi se căsătoresc în 1945 A terminat doar 4 clase fiind foarte slab pregatita.

Până la alegerea lui Ceaușescu în funcția de secretar general al PCR, Elena a ocupat posturi puțin importante, cum ar fi cel de secretară în Ministerul Afacerilor Externe.

Odată cu ascensiunea soțului său, Elena a început să preia funcții importante în aparatul de stat și în conducerea Partidului Comunist.

Până în anul 1969 nu cumulează nicio funcție politică, fiind directoare la ICECHIM (Institutul de Cercetare Chimică).

Din anul 1979 numele Elenei Ceaușescu este asociat "Cabinetului nr. 2", devenind astfel a doua persoană în stat din punct de vedere al importanței politice.

În ultima perioadă în care a ocupat funcții politice titlul său a fost prim viceprim-ministru, creat special pentru ea.

În anii '80 ea l-a ajutat pe poetul Nichita Stănescu în tratarea afecțiunilor ficatului facilitându-i un tratament special la Mangalia Nord.

În timpul revoluției române din 1989, a fost condamnată la moarte și executată, împreună cu soțul ei, Nicolae Ceaușescu. Cei doi au fost executați prin sentința Tribunalului Militar Excepțional înființat printr-un decret al CFSN pe 24 decembrie 1989.

Înaintea execuției a afirmat, fiind pusă în față cu executarea separată a fiecăruia și referindu-se la soțul ei: "Împreună am luptat, împreună murim!" (imagini difuzate de documentarul "Doctor horroris causa").
A ordonat în 1987 demolarea bisericii "Sfânta Vineri" din București.

Vezi și: Procesul și execuția soților Ceaușescu.